Termenul de sensibil, nu stiu cand l-am auzit prima oara, insa oricum, cred ca foarte devreme in copilaria mea.”E sensibila” auzeam. Nu mai stiu ca o spunea mama, ca o spuneau matusele, ideea e ca cuvantul sensibil facea partea tabloul zugravit despre mine de catre ceilalti. Insa eu eram fata. Nu prea am auzit sa fie descrisi baietii asa. Sau daca am auzit vreodata, a fost in cu totul alt contex, respectiv „Baietii nu au voie sa planga! Ce naiba, mai Ionele! Esti barbat! Barbatii nu sunt asa sensibili!”. Genul acesta de replici inca le mai aud prin parculetele de joaca, oferite de catre bunici, mamici, tatici. (Despre „a fi sensibil”)

Prea susceptibil, prea șifonabil, asa că deja renunțasem a te contra, când nu eram de acord. Pare insă că sentimentul e mai acut chiar decât credeam, încât ajungi să interpretezi negativ până și o apreciere, dacă vine din parte-mi. (blog)